Din seria sweet november si november rain, we give you…ta daaa! november wedding 🙂
November wedding cam contrazice ce am sustinut sus si tare in primele articole de pe acest blog unde va povesteam despre o nunta organizata ca la carte, fara graba, nu de azi pe maine, dar stim cu totii ca exista exceptii care confirma regula!
November wedding-ul nostru i-a avut ca protagonisti pe Elena si Sertac pe care i-am intalnit la targul de nunti din noiembrie, cu fix trei saptamani inainte de nunta lor. Ne-au intrebat daca ii putem ajuta cu organizarea si cu ultimele aranjamente si am spus da :). Pentru ca Elena si Sertac au avut un program foarte incarcat, a mai trecut ceva timp pana ne-am intalnit si am pus la punct ordinea de bataie. Asadar, iata-ne cu aproape doua saptamani inainte de nunta (da, 2!) fara aranjamente florale, fara fotograf, fara videograf, fara fete de masa si cu multe telefoane de dat. Pentru aranjamentele florale si buchet am lucrat cu Adina de la EnRose, fetele de masa, servetele, husele de scaun si fundele le-am luat de la Maison Dadoo si totul a fost tras pe film de Catalin Horatiu.
Pentru ca Elena si Sertac s-au ocupat de cea mai parte a lucrurilor, dupa ce am rezolvat si cu decoratiunile, foto, video si aranjamentele florale, ne-am luptat cu inchirierea unor apartamente decente pentru invitati intrucat mare parte din ei au fost din afara Bucurestiului si multi, din Turcia. Provocarea a fost tocmai ca acestia sa stea oarecum grupati pe familii si in special cei din Turcia pentru ca nu prea vorbeau altceva decat turca.
La aceasta nunta ne-am convins inca o data cat de capricioase pot fi hortensiile. Elena a vrut neaparat hortensii albe si cu toate ca am mai lucrat cu ele si la alte evenimente si chiar si la targ avusesem hortensii care au tinut incredibil de bine, nu doar in cele trei zile ale targului, ci si dupa aceea, acum ne-au tinut cu inima in gat pana in ultima clipa, dar, in final, au rezistat.
Seara a inceput cu un moment surpriza pentru invitati. Sertac si-a dorit sa sparga putin formalismul petrecerii si am pus la cale o mica farsa. Am invitat un violonist pe care l-am prezentat ca unchiul preferat al Elenei, „unchi” care vrea neaparat sa-i cante ceva frumos la vioara. Sub privirile curioase ale invitatilor, „unchiul” Rene s-a apucat sa scartaie (la propriu 😀 )la vioara si a tot scartait si suflat in vioara pret de vreo 3 minute timp in care invitatii nu stiau daca sa il aplaude ca sa il incurajeze sau sa il dea cu forta de pe scena. Ei bine, „unchiul” nu s-a lasat dus asa usor si a mai facut o incercare, acompaniat de un cvartet si de data aceasta si-au dat arama pe fata si au cantat asa cum stiu ei. Primul dans, un vals clasic, a fost interpretat tot de ei si a fost un moment foarte emotionant.
Dimineata, cand mai toata lumea plecase, ce sa vezi?! Am plans ca o curca… nu, nu s-a intamplat nimic grav, ci s-a lasat cu cantec… Sertac i-a cantat Elenei. Ce i-a cantat nu stiu, ca a fost in turca, dar tot m-a emotionat pana peste poate :D. Si cum sa nu te emotionezi, cand, uitati ce frumosi au fost 🙂
November wedding in imagini:
